Cum alegeți psihologul potrivit pentru copilul dumneavoastră

Dacă ați ajuns să căutați „cel mai bun psiholog de copii”, probabil ați trecut deja prin momente de îngrijorare, prin încercări, poate chiar prin sfaturi contradictorii sau evaluări care nu au ajutat prea mult.

Mulți părinți care ajung în cabinetul meu au fost în același loc: au căutat răspunsuri, au sperat, s-au străduit, și uneori au rămas cu mai multe întrebări decât soluții.

Cei mai mulți nu mă găsesc la prima căutare pe Google. Ajung aici după ce au întrebat, au ascultat recomandări de la alți părinți sau de la profesori care au văzut schimbări reale la copii. Iar întrebarea cu care vin este aproape mereu aceeași: „Cum știu că am ajuns unde trebuie?”

Răspunsul nu e o promisiune, ci un proces

Un psiholog bun de copii nu are un răspuns-șablon. Are răbdare. Are ochi formați să vadă dincolo de comportamente și urechi antrenate să audă și ce nu se spune.

Procesul începe mereu cu o evaluare psihologică atentă, făcută cu răbdare și rigoare, pentru că succesul oricărei intervenții terapeutice depinde de cât de bine înțelegem copilul, nu doar de tehnicile pe care le folosim.

Un psiholog clinician bun alege instrumentele potrivite fiecărui caz, observă emoțiile, reacțiile, dinamica familiei, și știe că evaluarea nu se reduce la două teste și o concluzie rapidă. Deține licențe de utilizare pentru numeroase instrumente de evaluare psihologică pentru copii și știe să le interpreteze în contextul real al vieții copilului.

Procesul terapeutic e drumul. Evaluarea psihologică e harta.

După ce criterii alegeți

Căutați un specialist care:

• are experiență și este specializat în lucrul cu copii și adolescenți, atât în evaluare clinică, cât și în terapie;
• este psiholog clinician și are și formare în psihoterapie potrivită pentru copii - cognitiv-comportamentală, joc terapeutic și altele;
• utilizează metode validate științific;
• deține licențe de utilizare pentru o gamă largă de teste psihologice;
• comunică empatic, clar și transparent.

Cum arată, în practică

În cabinet, procesul terapeutic este unul viu. Fiecare copil aduce altă poveste, alt ritm, alt mod de a se deschide. Uneori prin joacă, alteori prin tăcere.

Îmi place enorm momentul acela în care observ cum copiii încep să se relaxeze, să zâmbească, să simtă că pot fi înțeleși. Acolo începe schimbarea.

Și uneori, cel mai frumos moment e simplu: copilul zâmbește la final și mă întreabă „Când mai vin?”