Când are adolescentul nevoie de sprijin psihologic

Adolescența nu este o perioadă ușoară. Este etapa în care copilul își caută propriul drum, își construiește identitatea și încearcă să își găsească locul în lume. În același timp, apar schimbări emoționale, presiunea școlară devine mai mare, relațiile cu familia și cu grupul de prieteni capătă o importanță aparte, iar provocările sunt trăite cu o intensitate pe care adulții o uită, uneori, odată cu trecerea anilor.

Este firesc ca un adolescent să aibă perioade în care este mai retras, mai sensibil sau mai iritabil. Nu orice schimbare de comportament înseamnă că există o problemă psihologică.

Există însă situații în care suferința persistă, iar adolescentul nu mai reușește să facă față singur. În astfel de momente, psihoterapia nu înseamnă că „este ceva în neregulă“ cu el, ci că are nevoie de un spațiu sigur în care să fie ascultat, înțeles și sprijinit.

Ce se schimbă, de obicei

Poate ați observat că nu mai este la fel de vesel ca înainte. Se închide tot mai mult în el, evită discuțiile sau pare permanent îngrijorat. Poate reacționează cu multă furie la situații aparent obișnuite sau, dimpotrivă, pare că nu îl mai interesează nimic din ceea ce altădată îi făcea plăcere.

Uneori, dificultățile se văd la școală. Scad rezultatele, apar probleme de concentrare, lipsește frecvent de la cursuri sau spune că nu mai poate face față cerințelor.

Alteori, schimbările sunt mai subtile și apar în relațiile cu cei din jur: conflicte repetate în familie, retragerea din grupul de prieteni, dificultăți de integrare sau experiențe de bullying care îi afectează încrederea în sine.

Există și situații în care adolescentul trece prin evenimente de viață dificile: divorțul părinților, pierderea unei persoane apropiate, schimbarea școlii. Chiar dacă pare că merge mai departe, uneori are nevoie de ajutor pentru a înțelege și a integra ceea ce trăiește.

Când merită cerut sprijin

Psihoterapia poate fi de ajutor atunci când adolescentul:

Trăiește frecvent stări de anxietate. Este mereu îngrijorat, evită anumite situații, îi este teamă să vorbească în fața colegilor, are atacuri de panică sau acuză des dureri de cap ori de stomac fără o cauză medicală.

Pare tot mai trist sau retras. Își pierde interesul pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere, se izolează, este lipsit de energie sau exprimă frecvent sentimente de inutilitate. Aceste schimbări nu ar trebui puse doar pe seama vârstei.

Îi este greu să își gestioneze emoțiile. Izbucnirile de furie, iritabilitatea constantă, impulsivitatea sau schimbările bruște de dispoziție pot ascunde dificultăți emoționale care merită înțelese, nu doar sancționate.

Apar conflicte repetate în familie. Neînțelegerile fac parte din dezvoltare. Când însă conflictele devin permanente, comunicarea se blochează, iar relația este dominată de tensiune, intervenția psihologică poate ajuta la reconstruirea dialogului.

Întâmpină dificultăți la școală. Scăderea rezultatelor, lipsa motivației, dificultățile de concentrare, absenteismul sau refuzul de a merge la școală pot avea cauze emoționale care depășesc sfera performanței academice.

Se confruntă cu o stimă de sine scăzută. Se compară constant cu ceilalți, nu are încredere în propriile capacități, se critică excesiv sau simte că nu este suficient de bun.

A trecut prin experiențe dificile. Divorțul părinților, pierderea unei persoane apropiate, schimbarea școlii sau mutarea într-un alt oraș pot avea un impact important asupra echilibrului emoțional.

Este victima bullyingului sau întâmpină dificultăți în relațiile cu ceilalți. Respingerea de către colegi, conflictele repetate, bullyingul sau cyberbullyingul pot afecta profund încrederea în sine și sentimentul de siguranță. Intervenția timpurie reduce riscul ca aceste experiențe să lase urme pe termen lung.

Manifestă comportamente care ridică motive de îngrijorare. Autovătămarea, ideile suicidare, agresivitatea, consumul de alcool sau de alte substanțe, comportamentele impulsive ori utilizarea excesivă a jocurilor video și a rețelelor sociale sunt semnale care necesită evaluare și intervenție de specialitate. Acestea nu ar trebui ignorate.

Are nevoie de sprijin pentru a se cunoaște mai bine. Nu toate solicitările pentru psihoterapie sunt generate de o problemă. Mulți adolescenți își doresc un spațiu în care să poată vorbi liber despre ceea ce simt, să își înțeleagă emoțiile, să își dezvolte încrederea în sine sau să ia decizii importante pentru viitor.

Ce presupune o evaluare inițială

De cele mai multe ori, este suficient ca un părinte să simtă că ceva s-a schimbat și că adolescentul pare să sufere mai mult decât poate gestiona singur.

O evaluare psihologică nu presupune automat începerea unui proces terapeutic și nici stabilirea unui diagnostic. Este, înainte de toate, o întâlnire în care încercăm să înțelegem ce se întâmplă, care sunt nevoile adolescentului și ce formă de sprijin i s-ar potrivi cel mai bine.

Uneori sunt suficiente câteva ședințe de consiliere. Alteori este recomandat un proces terapeutic mai amplu. Indiferent de situație, scopul este același: ca adolescentul să se simtă înțeles, să își dezvolte resursele personale și să își recapete echilibrul emoțional.

Cu cât dificultățile sunt înțelese și abordate mai devreme, cu atât șansele ca acestea să se agraveze sunt mai mici.

Un lucru pe care merită să îl știți

Fiecare adolescent are resurse pentru a depăși momentele dificile. Uneori, însă, are nevoie de un adult care să îl asculte fără să îl judece, să îl ajute să pună în cuvinte ceea ce simte și să îl însoțească în găsirea propriilor soluții. Acesta este rolul psihoterapiei.

Dacă vă întrebați dacă adolescentul dumneavoastră are nevoie de sprijin psihologic, o evaluare inițială poate clarifica natura dificultăților și poate stabili dacă intervenția terapeutică este recomandată.